Copilul din noi

După cum spun psihologii, în fiecare om coexistă Copilul, Adultul și Părintele. Ele ies la iveală în funcție de situațiile în care ne aflăm. De asemenea, trebuie notat faptul, că și vârsta în mare măsură influențează comportamentul nostru. Fiindcă, când noi creștem, mai des începem să acționăm ca un Părinte sau Adult și mai puțin ca un Copil. Și în zadar!

Să ne amintim de noi în copilărie … Atunci pentru noi totul era ușor și clar. Noi nu înțelegeam, când adulții spuneau: „Este foarte dificil! Tu nu înțelegi!”. De ce este dificil?! De ce nu înțelegem?! La urma urmei, există doar „da” sau „nu”, „negru” sau „alb”.

Copilul știe întotdeauna ce vrea, pentru toate el are un răspuns simplu monosilabic. Iar dragostea copilărească și prietenia?! Toate sentimentele sunt clare și sincere, toate acțiunile sunt dictate de acestea. În capul lor nu există nici un gând de trădare sau înșelăciune a unui om drag. Copiii pot fi uneori șmecheri, dar niciodată nu pot fi vicleani sau fățarnici. Copilul spune mereu ceea, la ce el se gândește, cu directețea lui obișnuită. Iar cum copiii se pot bucura de viață și pot admira niște lucruri, care la prima vedere par atât de simple și obișnuite! Și, chiar dacă ei sunt un pic naivi, cred în miracole și eroi din basme, dar anume din cauza aceasta, viața lor se umple cu multe culori vii și aprinse!

Da, poate unele elementele din comportamentul copiilor pot aduce un oarecare disconfort în lumea Adulților și Părinților. Este ca îmbrăcămintea la modă: te poți îmbrăca după ultimul trend și arăta ridicol, sau îți poți înnoi garderoba doar cu o singură haină, dar să o combini excelent cu ceea, ce ai deja. La urma urmei, ce rău se va întâmpla, dacă vei zâmbi și vei râde mai des? Ce se va întâmpla, dacă vei spune adevărul, alegând cuvintele, pentru a nu jigni pe cineva? Ce se va întâmpla, dacă vei iubi sincer și vei fi un prieten adevărat? Ce se va întâmpla, dacă te vei bucura de fiecare nouă zi și vei aștepta de la ea un mic miracol?

Sunt sigură – dacă am învăța să introducem un pic de ceva copilăresc în viața noastră, ea ar deveni mai vie și mai interesantă. Iar cei, ce ne înconjoară ne vor invidia, pentru că ei nu mai sunt în stare să facă așa ceva. Cu siguranță, te-ai prins măcar o dată la sentimentul de invidie, față de cei, care știu cum să se distreze și să se bucure de tot ceea, ce îi înconjoară (desigur, dacă e cu măsură). Și vei avea un pic mai puține probleme, dacă vei înceta să-ți complici singur viața și măcar uneori te vei întreaba: „Ce aș fi făcut eu, dacă aveam 5 ani?”.

 

Leave a reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>